-
Bipolaritatea Traian Băsescu – Petrov, un moment reprobabil pentru România
Nu știu dacă în contextul actual este bine să o spun sau nu, dar toată viața l-am iubit pe Dostoievski şi întreaga lume pe care acesta a creat-o. Fascinația pentru acestă lume vine din modul în care a reușit să reconstruiască realitatea sufletului omenesc privind în interior, iar nu în aceea a adevărului aparent din lumea exterioară. Dostoievski, mai mult ca oricine, ne-a arătat, prin viaţa sufletească a eroilor săi, eterogenitatea elementelor care compun conştiinţa omenească. Astfel, eroii săi cunosc o duplicitate a existenţei lor şi manevrează cârma vieţii într-o atmosferă de orientări bipolare. Toţi oamenii se contrazic succesiv de-a lungul unei vieţi, dar în eroii lui Dostoievski, contradicţia coexistă…
S-ar putea să-ți placă și
Ileana cea Vitează, o altfel de lecție despre determinare, curaj, inteligență și responsabilitate, în premieră pe scena Teatrului de Operetă şi Musical “Ion Dacian”
Femeia – între emancipare și civilizație de fațadă
Craiul Moţilor – Avram Iancu, apărătorul idealului naţional, aniversat la 197 de ani de la naștere
-
O justiție oarbă, târzie și nulă
Motto: ”…Adevărat vorbeam, Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căței….” Grigore Alexandrescu – Câinele și cățelul (fabulă) Justiţia este ansamblul regulilor care perpetuează un tip de individ într-o societate la un moment dat. Faptul că justiţia din România de după 1989 şi-a pierdut credibilitatea şi se află într-o evindentă criză de imagine este consecinţa unei disoluţii a autorităţii statului român care a atins toate instituţiile publice. Tipul de individ perpetuat de justiţia postdecembristă, într-un mod conştient sau inconştient, a fost cel al individului descurcăreţ, oportunist, manipulator şi diversionist. Un prim reprezentant al acestei tipologii a fost Ion Iliescu.…
