-
Tudor Vladimirescu, „făgăduința” lui Dumnezeu pentru o Românie Mare
De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii… În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi, Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ, Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini, Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră De la munte pân’ la…
-
Banca Naţională a României, un muzeu al cauzelor pierdute
Muzeul Antipa s-a mutat la Banca Națională a României. În fapt, creierele învechite ale unor funcţionari, pe care îi recomandă doar legăturile obscure cu nişte grupuri de interese apărute încă din paleolitic, au fost şi vor rămâne elementele de referinţă ale acestei instituţii responsabile cu politica monetară a statului român. Limbajul anacronic şi măsurile la fel de vetuste care au însoţit această instituţie după 1989 au redus credibilitatea acesteia până într-acolo încât conducerea a devenit subiect de bancuri şi pamflete. Aşa cum spunea şi Albert Camus, prostia are şi talentul de a fi insistentă. Aş adăuga faptul că, în România, prostia şi incompetenţa se bucură şi de privilegiul de a…
S-ar putea să-ți placă și
10 Mai: rescrierea destinului național – de la sosirea lui Carol I la independența României și încoronarea ca rege
Somnul rațiunii pe timp de război naște monștri solidari
Anghel Saligny, inginerul român genial care a înălțat poduri spre nemurire și a transformat visurile în construcții monumentale
-
În aşteptarea Învierii Cuvântului
Întreaga noastră existenţă se poate asemăna cu un local de duzină în care ţi se servesc diferite feluri de mâncare pe care nu le-ai comandat şi care nu îţi plac, dar felul în care reacţionăm şi înţelegem să trecem peste aceste momente neplăcute face diferenţa între acceptare şi răzvrătire, între educaţie şi bădărănie, între evoluţie şi stagnare. Oamenii nu se simt bine să se considere ostatici ai destinului şi nici nu pot suporta să fie considerați simpli pioni, manevrați de o soartă oarbă, nu pot accepta să se simtă neajutoraţi şi neputincioşi. Latinii spuneau că “spaima inventează zeii” (“primus in orbe deos fecit timor”), iar, de cele mai multe ori,…
