Nu știu dacă în contextul actual este bine să o spun sau nu, dar toată viața l-am iubit pe Dostoievski şi întreaga lume pe care acesta a creat-o. Fascinația pentru acestă lume vine din modul în care a reușit să reconstruiască realitatea sufletului omenesc privind în interior, iar nu în aceea a adevărului aparent din lumea exterioară. Dostoievski, mai mult ca oricine, ne-a arătat, prin viaţa sufletească a eroilor săi, eterogenitatea elementelor care compun conştiinţa omenească. Astfel, eroii săi cunosc o duplicitate a existenţei lor şi manevrează cârma vieţii într-o atmosferă de orientări bipolare. Toţi oamenii se contrazic succesiv de-a lungul unei vieţi, dar în eroii lui Dostoievski, contradicţia coexistă…