Noaptea dintre ani era, înainte de 1989 un eveniment special şi pentru mulţi, cea mai frumoasă noapte a anului. Pot spune, de cele mai multe ori, cu amărăciune, că regret acea magie care cobora în sufletul meu în acea noapte. Tradiţiile, truda gospodinelor, bucuria noastră de a fi împreună cu familia şi cu prietenii, surpriza unor portocale, a unei cafele de import sau a unei “ţigări bune”, umorul de calitate din programul de Revelion, glumele pe care ni le permiteam şi noi pe seama regimului, relaxaţi de aburii alcoolului, bradul acela natural, martorul bucuriei noastre, împodobit cu tot felul de lucruri, de la bucăţi de vată până la cutii colorate,…