Cu sinceritate spun că nu mi-am închipuit vreodată că un dosar precum 10 August se va alătura dosarelor Mineriadei și Revoluției. Am crezut în profesionalismul și în independența magistratului post-decembrist pentru care Ion Iliescu este doar un bătrânel care a fost președintele României la un moment dat. Am crezut în entuziasmul înfăptuirii justiției și al politicii corecte insuflate de valorile europene pentru care aș fi fost gata să mă iau la trântă cu toți euroscepticii. Dar trecând peste stupoarea care mă încearcă şi în demersul firesc al oricărui cetăţean de bună-credinţă, încerc să găsesc un raționament logic la întrebarea: de ce dosarul 10 August 2018 a devenit o altă filă…