-
Libertatea presei: gardian al democrației sau obstacol pentru putere?
“Eu nu sunt un duşman al libertăţii presei, dar am suspendat-o atunci când mi-a blocat drumul”, spunea Napoleon Bonaparte. În traducere, mai pe românește: În eterna Românie, Presa noastră, dragii mei, Este liberă să scrie… Doar ce vor stăpânii ei! Epigramă de Janet Nică Într-o societate modernă, presa deține un rol esențial în supravegherea și critica instituțiilor de putere. Cu toate acestea, relația dintre presă și clasa politică, precum și cu guvernanții, este adesea tensionată și plină de conflicte, fiind caracterizată de o dinamică complexă, presa nemulțumind autoritățile în multiple moduri. Una dintre cauzele care generează tensiuni este vulnerabilitatea sistemului legislativ și incapacitatea acestuia de a asigura o ordine…
-
Blestemul României, politicienii prostănaci și trădători
“Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur”, spunea Albert Einstein. Şi România s-a confruntat, de-a lungul istoriei, tot cu o dihotomie infinită, cea a conducătorilor proşti sau trădători, însă nu am putut să stabilim, încă, despre existenţa căreia ar trebui să fim foarte siguri. Cu siguranţă, după 1989, România a avut două personaje pe care nu am putea să le bănuim de prostie: Iliescu şi Băsescu, însă cei doi nu au urmărit interesele ţării. Pentru restul politicienilor putem să atribuim un epitet care să rezolve dihotomia despre care vorbeam: prostănacul-trădător. Este şi cazul lui Mircea Geoană, prostănacul care se mândreşte…