-
„Mineriada din 13–15 iunie 1990”, încă o justiție târzie și nulă
Acum 33 de ani, în Piaţa Universităţii studenții și intelectualitatea românească demonstrau împotriva noii conduceri post-comuniste. Zilele de 13-15 iunie 1990 vor rămâne în istoria României ca un ”iunie negru” deoarece confruntările violente dintre mineri şi protestatari au rămas nepedepsite din cauza unei justiții târzii. F.S.N., Frontul Salvării Naţionale, a câştigat alegerile din mai 1990 la o diferenţă foarte mare. Laitmotivul manifestaţiei a fost respectarea punctului 8 al proclamaţiei de la Timişoara care interzicea candidatura pentru funcţii publice, pentru un interval de trei legislaturi consecutive, tuturor activiştilor regimului comunist şi membrilor Securităţii. În centrul Bucureştiului, forţele de ordine s-au ciocnit cu manifestanţii, iar sediile Ministerului de Interne sau Poliţiei Capitalei…
-
Blestemul României, politicienii prostănaci și trădători
“Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur”, spunea Albert Einstein. Şi România s-a confruntat, de-a lungul istoriei, tot cu o dihotomie infinită, cea a conducătorilor proşti sau trădători, însă nu am putut să stabilim, încă, despre existenţa căreia ar trebui să fim foarte siguri. Cu siguranţă, după 1989, România a avut două personaje pe care nu am putea să le bănuim de prostie: Iliescu şi Băsescu, însă cei doi nu au urmărit interesele ţării. Pentru restul politicienilor putem să atribuim un epitet care să rezolve dihotomia despre care vorbeam: prostănacul-trădător. Este şi cazul lui Mircea Geoană, prostănacul care se mândreşte…
