Analize

Să nu ne lași singuri, Dinu C.Giurescu

„Nu ştiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poţi, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează. Şi dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe; tristeţea metafizică e fructul devenirii. Sunt proşti istoricizanţi care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizaţi, nu? Sau mai culţi… Adică murim ca şi caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâţia mari creatori de cultură, şi există şi făuritorul de religie, Hristos – dar nu ne interesează!” – Petre Ţuţea

Oricâtă cerneală va curge de azi despre istorie, nu va putea să fie fără Dinu C. Giurescu, cum de altfel oricât vom încerca să transcedem tristeţii metafizice nu vom putea fără credinţă şi fără dragoste.
Momente dureroase, sfâşietore încearcă poporul român în aceste clipe. Pe de o parte ne încearcă durerea de a nu mai putea coaliza dragostea de patrie într-un imens interes naţional care să răstoarne caracterul de colonie pe care România şi l-a dobândit, iar pe de altă parte resemnarea dureroasă că tocmai cu largul concurs şi prin mijlocirea românilor, România şi-a pierdut identitatea.
Una câte una, valorile României au plecat, fie pe graniţele ţării, fie peste graniţele acestei lumi. Ce va rămâne în urma lor? Atât timp cât suntem aici, răspunsul ar fi – NOI.

Însă NOI am vorbit o săptămână despre moartea Ionelei Prodan, despre averea ei, despre viaţa ei, despre urmaşii ei şi foarte puţin despre Dinu C. Giurescu ……..
Cu modestia care l-a caracterizat cu siguranţă nici nu şi-ar fi dorit.…. însă cu siguranţă şi-ar fi dorit să nu existe discrepanţa aceasta dintre indivizi şi prăpastia aceasta care se naşte între caractere. Nu şi-ar fi dorit o România  scindată şi vulnerabilă, o Românie preocupată de lucruri mărunte, propice dezvoltării subculturii. Acum că Dinu C. Giurescu nu mai este ne va lipsi un reper multe decenii care vor urma. Ştia foarte bine că societate vulnerabilă este terenul fertil pentru dezvoltarea unei clase politice slab pregătite şi alături de el am reuşit de cele mai multe ori să nu repetăm greşelile istoriei….

Facebook Comments Box
Arată-ne că ți-a plăcut ce ai citit!. Dă-ne un SHARE și un LIKE! Mulțumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *