Justiția ca un paravan
Am așteptat cu multă nerăbdare şi acest moment, momentul în care statul paralel va ajunge să-și sape singur groapa.
Întrevăd o luptă aprigă, iar finalul este cât se poate de imprevizibil, cel puţin până la acest moment şi atât cât îmi permite puterea de înţelegere. Până la marele final, însă ar fi bine să ne ocupăm puțin de marele început, şi anume de începutul unui declin ireversibil al actului de justiție în România. Prințul Paul este creația unui sistem care i-a acordat protecție şi susţinere. Cui a folosit acest lucru şi din ce motive a dispărut protecția sistemului sunt alte întrebări pentru ale căror răspunsuri nu avem nici timp şi nici disponibilitatea de a le rememora în prag de sărbători. Ionuț Matei este un judecător pe care presa l-a asociat, de multe ori, cu Coldea și cu oamenii SRI. Multe dintre dosarele „grele” care au ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost soluţionate de Ionuţ Matei. Marian Vanghelie a încercat să demonstreze legătura dintre Florian Coldea şi Ionuţ Matei, însă de cele mai multe ori Vanghelie nu-i probează afirmaţiile, apariţiile sale la TV fiind mult mai bine încadrate la capitolul Divertisment. S-a vorbit multă vreme despre „culoarele morții” de la ICCJ dar nici politicienii, nici oamenii de afaceri, nici avocații care s-au plâns şi au semnalat asemenea practici nu au fost la fel de virulenţi ca în momentul de față.
Să fie oare Robert Roșu singurul avocat condamnat, așa cum se susține de către colegii lui şi de către presă, doar pentru că şi-a exercitat profesia? Şi Laura Vicol a fost reținută și arestată pentru o aiuristică delegație de substituire şi nu am văzut atâta freamăt şi vânzoleală în lumea avocaţilor. Dintr-o dată, lumea avocaților a devenit foarte solidară şi foarte empatică, se gândeşte la viitorul societăţii şi al justiţiei româneşti, lucru înălțător de altfel, doar că, până la acest moment, aceste demersuri au fost inexistente şi aproape imposibil de anticipat, la fel ca un cutremur de 10 grade pe scara Richter în zona Olteniei. De unde atâta implicare nu doar din partea avocaților, ci şi a judecătorilor şi a societății civile?!
Din ciclul „Circulă pe net” sunt şi declaraţiile, de la urmărirea penală, ale judecătorilor de la Judecătoria Buftea care au pronunţat sentinţele de retrocedare în dosarul „Ferma Băneasa”.
Nu mi s-a părut că i-ar fi animat pe mulți spiritul de dreptate până acum, căci altfel nu ar fi existat judecători care să declare, cu atâta linişte sufleatească, în faţa procurorilor, că nu prea au avut habar de ceea era prin dosarul ăla şi că pe la ei prin birouri mai venea şi câte un avocat şi câte un membru al comisiilor judeţene, mai discutau despre o vânătoare, despre un pescuit… Unde sunt deontologia şi înalta pregătire profesională, interdicţiile şi obligaţiile pe care magistraţii le reclamnă cu atâta vehemenţă când îşi motivează statutul special!?
În opinia mea, este un lucru cu adevărat îngrijorător ca, la câţiva ani distanţă, un judecător să spună că a dat o hotărâre criticabilă prin prisma lipsei de experienţă şi a faptului că avea mult de lucru. Cu toate acestea, nu i-am văzut nici pe avocaţii care, dintr-o dată, şi-au adus aminte de respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil, nici pe magistraţii de bună-credinţă care au băgat capul în poza aceasta bizară a justiţiei române, nici pe reprezentanţii societăţii civile să reclame lipsa de răspundere a magistraţilor sau cel puţin adaptarea celei existente care are un caracter formal.
Ionuț Matei, în ciuda tuturor lucrurilor care s-au spus despre el, este un bun profesionist, însă a avut neșansa să pronunțe o decizie care îl priveşte şi pe omniprezentul Dan Andronic. Rămâne de văzut ce va sacrifica sistemul: un judecător bun sau un om bun la toate!
Un comentariu
Stefan Mares
Că fiind cam la început și având cam multe dosare, a vrut să dea posibilitatea persoanei să se adreseze și unor comisii (…). Este de remarcat ce a recunoscut domnul judecătorul în calitate de martor. Că atât timp cât sunt doar judecători, adesea se aruncă în față cu securitatea juridică și autoritatea de lucru judecat, mai ales când partea reclamată este o instituție sau autoritate publică. Ca și amărâtul devenit de Vișinescu, care a ținut să spună într-un acces de sinceritate că înainte de a fi milițian a fost slugă. Iată un motiv serios, pentru care slugile nu trebuie să ajungă în poziții de milițieni, procurori, judecători, politicieni, șefi prin diverse ministere și deconcentrate. Pentru că odată ajunse, va fi ca in Ciocoii vechi și noi al lui Nicolae Filimon, cu deosebirea că în rolul boierului trebie văzut cetățeanul – justițiabil, căruia i se refuză inițial administrativ și ulterior juridic, de fiecare dată sub aparența legalității.