Cazul Pantelimon: vârful icebergului în criza medicală românească?

Sistemul sanitar din România se confruntă cu o criză profundă de încredere, accentuată de cazuri de corupție și subfinanțare cronică. Lipsa de încredere în sistemul sanitar este alimentată de repetatele scandaluri de malpraxis și corupție, precum și de condițiile precare din multe spitale publice, iar pacienții se tem că nu vor primi îngrijirile necesare sau că vor fi victime ale unor erori medicale nejustificate.

Scandalul de la Spitalul Sfântul Pantelimon, unde neglijența și acuzațiile de corupție au ieșit la iveală, pare că nu este un caz izolat, ci mai degrabă un simptom al unei probleme sistemice care afectează întregul cadru medical din țară.

Recentele evenimente de la Spitalul Sfântul Pantelimon din București, unde doi medici au fost acuzați de omor calificat și tentativă de omor, au aruncat în aer sistemul medical românesc, iar acuzațiile pun în discuție atât integritatea profesională a medicilor implicați, cât și etica întregului sistem medical. În acest context turbulent, personalul medical demisionează în masă, iar internările sunt blocate, semn că un val de neîncredere a lovit profund atât pacienții, cât și profesioniștii din domeniu.

Ce este noradrenalina?

Concret, noradrenalina, medicamentul aflat în centrul anchetei de la Spitalul Pantelimon, unde în perioada 4-7 aprilie, în cadrul secţiei ATI ar fi decedat 20 de pacienţi, este un tratament care se dă ”doar în momente de șoc”.

Noradrenalina (sau norepinefrina) este un medicament care are ca principal efect creșterea tensiunii arteriale în încercarea de a o menține la valori normale sau cvasi normale, prin stimularea activității cardiacei și prin constricția vaselor, utilizat în situații de urgență și care acționează ca un vasoconstrictor, micșorând diametrul vaselor de sânge și astfel crescând presiunea arterială, administrată doar adulților pe termen scurt și sub supraveghere medicală strictă, conform unor protocoale foarte clare. Deși este produsă în mod natural de organism, în context de urgență, poate fi administrată suplimentar pentru a restabili tensiunea arterială la valori normale.

Ce sunt injectomatele?

Injectomatele sunt dispozitive medicale care administrează tratamentul pacienților într-un mod programat și controlat, similar unor seringi automate, care pot doza medicamentele în cantități precise și au o memorie internă care înregistrează informațiile despre administrarea tratamentului. Injectomatele de la Spitalul Sf. Pantelimon, care administrează medicamente automatizat, au arătat discrepanțe între dozele înregistrate pe foile de observație și cele administrate efectiv, conform memoriei interne a aparatelor, însă ancheta include și alte posibile cazuri similare, iar Parchetul investighează dacă injectomatele, uneori mutate între pacienți, au influențat rezultatele.

Cea care a dezvăluit public metoda prin care pacienții erau condamnați, practic, la moarte, a fost Antoaneta Elena Voicu, medicul cu cea mai mare experiență de la secția ATI a Spitalului ”Sfântul Pantelimon” din Capitală, unde lucra de aproape 16 ani, și care, după scandal, a fost concediată.

”Când am aflat despre ce se întâmpla la secția de Terapie Intensivă, am sfătuit personalul din secție să spună adevărul şi să nu aibă teamă, să se ducă la Parchet și să spună adevărul legat de ceea ce se întâmpla. Sunt doctor și nu aș fi putut să tac, pentru mine pacientul este cel mai important. Iar adevărul va ieși cu siguranță la iveală.”, a declarat doamna doctor Antoaneta Elena Voicu.

Jurământul lui Hipocrat, vechi de milenii, rămâne piatra de temelie a eticii medicale, cerând medicilor să ”nu dăuneze” și să exercite actul medical la cel mai înalt nivel de integritate. În lumina recentelor evenimente de la Pantelimon, se pune întrebarea: cât de relevant rămâne acest jurământ în practica medicală contemporană românească, unde presiunile sunt imense și resursele adesea insuficiente? Scandalul actual scoate în evidență o criză de moralitate, unde limitele dintre greșeală medicală, neglijență și intenție criminală se întrepătrund periculos.

Demisiile în masă ale personalului medical de la Pantelimon nu sunt doar un semnal de alarmă, ci și un simptom al unei probleme mai largi. Medicii și asistenții sunt adesea suprasolicitați și subapreciați, lucru care, în condiții de stres extrem, poate duce la erori fatale. Impactul psihologic al stresului și oboselii asupra acestora este devastator. Conform mărturisirilor unora dintre ei este despre un mediu de lucru în care frica de a face greșeli devine copleșitoare, iar capacitatea de a oferi îngrijiri de calitate pacienților este serios compromisă.

Pe de altă parte, pacienții și familiile acestora sunt, pe bună dreptate, revoltați și cer reforme urgente în sistemul medical. Încrederea în capacitatea sistemului de a oferi îngrijiri adecvate este din ce în ce mai scăzută printre cetățeni, iar fiecare vizită la spital devine un motiv de anxietate. Reformele cerute nu sunt legate doar de îmbunătățirea condițiilor de lucru pentru medici, ci și de implementarea unor sisteme de supraveghere și control mai eficiente, care să prevină astfel de incidente nefericite în viitor.

Cazul Pantelimon ridică o întrebare deosebit de importantă: câte alte cazuri similare există în România? Din păcate, răspunsul sugerează o realitate sumbră. Scandaluri de proporții variate au fost raportate în mai multe spitale din țară, de la condiții insalubre și neglijență, până la acuzații de corupție și malpraxis. Fie că este vorba de spitale supraaglomerate, lipsa medicamentelor esențiale sau infrastructură învechită, problemele sunt diverse și răspândite.

Corupția este adesea citată ca fiind un factor major care contribuie la deficiențele sistemului sanitar, iar sume importante, destinate modernizării și îmbunătățirii serviciilor medicale, sunt deseori deturnate, lăsând personalul medical și pacienții să sufere consecințele, în timp ce subfinanțarea cronică și gestionarea ineficientă a resurselor agravează și mai mult situația, limitând capacitatea sistemului de a oferi îngrijiri adecvate.

În era digitală, tehnologia promite să revoluționeze medicina, oferind soluții precum diagnosticarea asistată de AI sau chirurgia robotică, astfel că în contextul scandalului de la Pantelimon, emergența roboticii în medicină ridică întrebări importante despre moralitatea și etica în medicină. Un robot, programat să respecte algoritmi stricti și să execute proceduri fără o posibilă eroare umană, ar putea oferi o soluție pentru problemele etice ale omului-medic. Totuși, depersonalizarea îngrijirii medicale poate avea și consecințe negative, cum ar fi pierderea elementului uman – empatia și înțelegerea profundă a nevoilor pacientului.

Cazul Pantelimon este un simptom al unei boli mult mai grave care afectează sistemul sanitar din România, însă pacienții și personalul medical merită un sistem de sănătate în care să aibă încredere, un sistem care să pună sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi deasupra oricăror alte interese.

Scandalul de la Spitalul Sfântul Pantelimon reprezintă un studiu de caz despre vulnerabilitățile sistemului medical românesc și necesitatea unei reevaluări continue a eticii profesionale în medicină și, de aceea, este esențial ca societatea să reflecteze asupra modului în care dorește să modeleze viitorul îngrijirilor medicale – un echilibru între competență, empatie și inovație tehnologică.

Pe măsură ce navigăm prin aceste ape tulburi, trebuie să ne asigurăm că sistemul medical rămâne un loc unde sănătatea și siguranța pacienților sunt întotdeauna prioritizate, și unde medicii pot lucra în condiții care să le permită să-și respecte jurământul fără teama de represalii sau acuzații nedrepte.

Câte alte spitale din România ascund, în spatele zidurilor lor, secrete periculoase care ar putea pune în pericol viețile pacienților? Câte alte cazuri similare, neștiute încă, zac îngropate în dosare prăfuite, așteptând să fie dezvăluite? Într-un sistem în care transparența lipsește, iar corupția pare endemică, nu putem să nu ne întrebăm: cât de multe dintre aceste tragedii ar putea sau ar fi putut fi evitate dacă etica și integritatea ar fi mai mult decât simple concepte teoretice?

Cum rămâne cu responsabilitatea morală a celor care ar trebui să vegheze asupra sănătății noastre? Jurământul lui Hipocrat ne reamintește că „primum non nocere” – în primul rând, să nu faci rău, iar în contextul scandalului de la Pantelimon, acest jurământ capătă o nouă dimensiune: cât de mult valorează el într-un sistem fragil și subfinanțat, unde greșelile pot fi fatale? Aceasta este o întrebare la care trebuie să răspundem urgent, înainte ca încrederea în sistemul sanitar să fie complet distrusă.

Albert Einstein spunea că ”Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de cei care privesc fără să facă nimic.”, iar în contextul crizei medicale actuale, cuvintele sale servesc drept îndemn de mare forță pentru fiecare dintre noi, de la autorități și personal medical, până la cetățenii de rând, să nu mai fim spectatori pasivi, ci actori activi în schimbarea de care sistemul sanitar românesc are atât de mare nevoie.