34 de ani de neîncredere – între „Duminica Orbului” și alegerile prezidențiale anulate – va putea România să-și vindece rănile democratice

Recent, România a fost zguduită de decizia Curții Constituționale de a anula alegerile prezidențiale din 2024, pe fondul unor fraude semnificative. Informațiile de acest tip au fost aduse la lumină de SRI și SIE, care au avertizat autoritățile, inclusiv pe președintele Klaus Iohannis, imediat după alegerile locale din iunie 2024. Totuși, ceea ce este mai alarmant este lipsa de acțiune a autorităților în fața acestor posibile fraude.

Acest eveniment ne reamintește de alegerile din Duminica Orbului, din 20 mai 1990, care au pus bazele stagnării politice a României pentru 34 de ani, alegeri care au fost marcate de acuzații de manipulare și control, resimțite de-a lungul timpului prin neîncrederea constantă a cetățenilor în sistemul electoral.

Nu poţi condamna omul egoist, dar pe cel hoţ, da. Numai că la noi, hoţia a fost instituită odată cu primele noastre alegeri libere când aparatul de propagandă al lui Ion Iliescu, candidatul care la acel moment avea vârsta de 60 de ani, fiind şi cel mai tânăr dintre candidați, a dispus de toate resursele financiare şi logistice moştenite de la Nicolae Ceauşescu pentru a-şi asigura o victorie în faţa celor doi contracandidaţi, Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu.

“Iliescu! Iliescu te votăm, te votăm cu neamu’, ca să moră de necaz Raţiu şi Câmpeanu!”

Aşa a început dezastrul! Pentru cei mai tineri şi pentru cei care au uitat, prin prisma grijilor cotidiene, prin prisma isteriei create de pandemie, acest apel la memorie poate reprezenta o explicaţie şi un răspuns la întrebările retorice care ne-au frământat de 30 de ani încoace. Duminica orbului din 20 mai 1990 ne-a asigurat drumul către o stagnare din care, cu toată zbaterea unora, nu am reuşit să mai ieşim. Au urmat alegerile locale în anul 1992 şi Frontul Salvării Naţionale a obţinut, graţie încrederii de care s-a bucurat Ion Iliescu, peste 80 % din mandatele de primar. Poate că pe mulţi dintre cei care au fost votaţi atunci îi mai găsim şi acum în acele funcţii.

Am bătut pasul pe loc timp de 34 de ani şi se pare că pentru mulţi dintre noi acest lucru nu reprezintă o problemă majoră. Alegerile se desfăşoară în continuare sub auspiciile neîncrederii, ale acuzaţiilor de fraudă şi ale resemnării mioritice că degeaba votăm noi cu speranţa către un viitor mai bun, lucrurile sunt dinainte hotărâte.

Dincolo de întrebările acelea retorice despre care spuneam că m-au bântuit şi pe mine o bună perioadă de timp, mă chinuie una mult mai actuală: Ce rost au alegerile în anul 2024 în România? Nu pot înţelege pe cine ar mai putea interesa cine conduce România pentru că, după 34 de ani, Curtea Constituțională a României a anulat alegrile Prezidențiale datorită vicieri votului. ”În exercitarea acestei competențe, după declasificarea la data de 4 decembrie 2024 a documentelor prezentate în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din data de 28 noiembrie 2024 și aducerea acestora la cunoștință publică, Curtea a luat act de conținutul lor. Față de cele prezentate în cuprinsul „Notelor de informare” ale Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă, ale Serviciului de Informații Externe, ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, care au fost înregistrate la Administrația prezidențială sub nr.DSN1/1741/4.12.2024, nr.DSN1/1740/4.12.2024, nr.DSN1/1742/4.12.2024 și nr.DSN1/1743/4.12.2024, respectiv nr.DSN1/1701/2.12.2024, Curtea constată că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia. Toate aceste aspecte au avut un efect convergent de desconsiderare a principiilor esențiale ale alegerilor democratice.”

De ce autoritățile nu au luat măsuri la timp? Aceasta este întrebarea care persistă.

Deși SRI și SIE au furnizat informații esențiale despre posibilele fraude, acțiunile concrete de prevenire nu au fost implementate. Această omisiune sugerează o neglijență gravă sau, mai rău, o complicitate tacită care trebuie investigată și pedepsită conform legii. Într-un stat de drept, astfel de situații ar trebui să conducă la anchete amănunțite, identificarea responsabililor și adoptarea de măsuri drastice pentru a restabili încrederea în procesul electoral. Oare o posibilă complicitate între actori politici, administrativi și economici nu ne dezvăluie un nivel alarmant de corupție instituțională, care subminează democrația și pune în pericol stabilitatea țării. Reacția slabă a autorităților are drept consecință alimentarea unei polarizarări și mai mari în rândul populației, într-un moment în care România are nevoie de unitate pentru a face față provocărilor economice și geopolitice.

România se află la o răscruce: fie autoritățile acționează cu hotărâre pentru a remedia aceste deficiențe și a preveni repetarea lor, fie criza de încredere va escalada, riscând să arunce țara într-o instabilitate politică profundă. Această situație devine, astfel, un test pentru maturitatea instituțiilor democratice ale României și pentru capacitatea clasei politice de a pune interesul național deasupra intereselor partizane.

În contextul în care un serviciu secret al statului informează despre potențiale riscuri, inactivitatea sau deciziile întârziate ale autorităților nu pot fi justificate. Instituțiile statului trebuie să-și revizuiască mecanismele de reacție și să se asigure că sunt capabile să protejeze procesul electoral corect și liber.

Atacurile cibernetice au devenit o amenințare tot mai prezentă în secolul XXI, având potențialul de a destabiliza nu doar infrastructuri critice ale statelor, ci și democrațiile. România, la fel ca multe alte țări europene, s-a confruntat cu astfel de provocări, în special din partea unor actori statali, cum ar fi Rusia. Un exemplu recent al acestui tip de atacuri este reprezentat de campaniile desfășurate împotriva infrastructurii digitale a țării noastre, care, din păcate, au fost gestionate insuficient de către Serviciul Român de Informații (SRI).

În ultimele decenii, Rusia a fost acuzată în mod repetat de implicare în activități cibernetice ostile, destinate să submineze suveranitatea și securitatea altor state. Din păcate, România nu a fost ocolită de aceste atacuri, care au vizat diverse instituții, infrastructuri critice și chiar campanii electorale, acțiuni care demonstrează un nivel înalt de expertiză în tehnologia informației și o strategie bine gândită, menită să genereze confuzie și instabilitate.

Un aspect alarmant al acestei situații este faptul că SRI, responsabil de securitatea națională cibernetică, nu a reușit să contracareze aceste atacuri cu eficiență. Există întrebări asupra capacității institutului de a detecta și reacționa prompt la aceste amenințări. De ce nu a reușit SRI să implementeze măsuri proactive pentru a contracara impactul atacurilor cibernetice venite din Rusia? O variantă este că lipsa unui cadru legislativ adecvat și a resurselor necesare a limitat capacitatea acestui organism.

Organizarea și desfășurarea unei campanii electorale în conformitate cu principiile transparenței și legalității sunt esențiale pentru a asigura un proces electoral corect și democratic. În contextul recentelor dezvăluiri legate de campania prezidențială a candidatului Călin Georgescu, se ridică întrebări serioase cu privire la respectarea regulilor electorale și la rolul agențiilor de securitate națională, cum ar fi Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE).

Serviciile de informații naționale, cum sunt SRI și SIE, au mandate care includ asigurarea securității naționale și monitorizarea potențialelor amenințări la adresa proceselor democratice. Faptul că aceste instituții nu ar fi raportat neregulile din campania electorală, ridică alte întrebări critice, căci SRI și SIE ar fi trebuit să urmărească și să intervină în cazurile în care tehnologia a fost folosită în mod abuziv pentru influențarea votului.

Dezvăluirea acestor practici ar trebui să reprezinte un punct de cotitură, solicitând politici mai stricte și transparentizarea acțiunilor agențiilor de securitate, fiind important ca SRI și SIE să facă publice rapoartele privind evenimentele din campanie și să clarifice cui au comunicat aceste descoperiri și asigurarea că asemenea încălcări nu vor mai avea loc, ceea ce necesită o colaborare strânsă între instituții și revizuirea procedurilor de monitorizare electorală.

Utilizarea inteligenței artificiale în manipularea opiniei publice reprezintă un fenomen îngrijorător, cu potențial de distorsionare a adevărului. Responsabilitatea se află nu doar la nivelul candidatului sau echipei sale de campanie, ci și în rândul instituțiilor care nu și-au îndeplinit datoria de a proteja integritatea electorală.

Un exemplu elocvent de eficiență în fața amenințărilor cibernetice este Serviciul de Informații și Securitate din Republica Moldova (SIS), instituție care a reușit să dezvolte un răspuns la atacurile cibernetice rusești prin implementarea unor strategii de prevenire și interceptare rapide. SIS a consolidat parteneriate cu agenții internaționale și a investit resurse în formarea personalului, ceea ce a permis monitorizarea mai eficientă a activităților cibernetice ostile.

Între atacurile cibernetice din Rusia și reacția insuficientă a SRI, România se află într-o poziție delicată. Învățând din exemplele de succes, cum ar fi SIS din Moldova, SRI ar fi putut să-și îmbunătățească semnificativ răspunsurile la provocările cibernice. Urgentizarea implementării unor măsuri eficiente nu trebuie să rămână doar o propunere, ci trebuie să devină o prioritate națională.

În contextul actual, SRI ar trebui să își propună o revizuire profundă a strategiilor și tacticilor utilizate în combaterea amenințărilor cibernetice. Printre măsurile de îmbunătățire se numără evaluarea riscurilor cibernetice prin care ar trebui să identifice zonele cei mai vulnerabili și să dezvolte planuri de protecție adaptate fiecărei categorii, crearea unui centru național de răspuns la incidente, așa cum a fost creat în 2022, în Moldova, Centrul de combatere a dezinformării și comunicare strategică, care ar permite ca SRI să reacționeze rapid în cazul unor atacuri, coordonând acțiunile între diferitele agenții guvernamentale și infrastructurile critice, realizarea unor campanii de conștientizare prin educația publicului larg în privința amenințărilor cibernetice. Campaniile de conștientizare care vizează cetățenii ar putea include sesiuni informative, materiale tipărite, și resurse online cu scopul de a-i ajuta să înțeleagă importanța securității digitale.

Atacurile cibernetice venite din Rusia reprezintă o provocare vastă și complexă, iar reacția României, prin intermediul SRI, trebuie să fie una proactivă și eficientă. Eșecul de a contracara aceste amenințări, în comparație cu succesul Serviciului de Informații din Moldova(SIS), ar trebui să servească drept un apel la acțiune pentru autoritățile române.

România trebuie să își întărească securitatea cibernetică pentru a proteja atât infrastructurile critice, cât și democrația și stabilitatea națională, iar invocarea lecțiilor învățate din experiențele altor state, alături de o reformare a strategiilor SRI, va reprezenta un pas esențial spre asigurarea unei apărări cibernetice adecvate.

Suspendarea alegerilor prezidențiale din 2024 nu este doar un semn al unui sistem politic viciat, ci și un catalizator pentru pierderea încrederii în democrație ca întreg. Cei care au trăit și au votat încă de la primele alegeri de după 1989 percep această situație ca o confirmare continuă a stagnării postrevoluționare și a lipsei de progres real. În plus, este necesar un apel la memorie pentru a înțelege că urna de vot este sacrosanctă. De aceea, ne întrebăm, ce rost au alegerile dacă suspiciunile de fraudă și de manipulare continuă să umbrească procesul electoral?

Aceste evenimente ridică, de asemenea, întrebarea dublului standard aplicat de CCR, dacă alegerile parlamentare desfășurate în aceeași perioadă sunt considerate valide. Oare acest nou Parlament ales este legitim? Este necesar un proces clar și transparent pentru a investiga atât alegerile prezidențiale, cât și parlamentare, pentru a ne asigura că aceleași criterii stricte sunt aplicate uniform.

Este imperativ să învățăm din greșelile trecutului și să ne asigurăm că alegerile viitoare nu vor fi umbrite de îndoială și neîncredere. Reformele sunt urgente, iar o reevaluare a întregului sistem electoral și juridic este esențială pentru a vindeca rana profundă care amenință fundamentele democrației în România.

Există o întrebare dificilă și anume dacă SRI și SIE sunt parte dintr-un sistem care manipulează adevărul pentru a-și proteja propriii angajați sau interesele. Într-un astfel de context, ce se întâmplă cu obligația lor de a proteja drepturile cetățeanului?

Un alt punct de interes este ideea că SRI a ajuns să își „devoreze” propriile principii. Codul deontologic al serviciului, care promovează moralitatea, pare să fie ignorat în fața unor interese financiare, iar cuvintele lui Goethe, ”acolo unde trebuie să încetez să mai fiu moral, nu mai am nicio putere”, pot fi ușor pervertite în acest context.

Este alarmant să ne punem întrebarea: câți dintre angajații SRI sunt cu adevărat conștienți de valorile pe care ar trebui să le apere? Multe dintre criticile la adresa SRI-ului se centrează pe ideea că principii precum transparența și responsabilitatea sunt adesea subordonate unor interese de curtoazie sau, mai grav, unor interese financiare, iar această dinamică se reflectă negativ în percepția publicului asupra integrității acestor instituții, ceea ce pune la îndoială capacitatea lor de a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor.

În fața acestor provocări, SRI și SIE se confruntă cu o criză majoră de transparență și de credibilitate. Cetățenii români încep să piardă încrederea în aceste instituții, întrebându-se: ”Cine ne apără cu adevărat?”. Nu este suficient să ne prezentăm cu un discurs frumos despre protejarea democrației și a drepturilor cetățenilor, acțiunile concrete trebuie să fie în conformitate cu aceste declarații.

Această criză a încrederii ar putea avea consecințe grave în contextul alegerilor din 2025, căci cetățenii care nu își recuperează încrederea în aceste instituții pot fi mai puțin dispuși să accepte rezultatele alegerilor, ceea ce ar conduce la o instabilitate mai mare în societate. De asemenea, o astfel de neîncredere poate duce la creșterea extremismului și a polarizării în rândul populației.

Dacă România dorește cu adevărat să avanseze pe drumul democrației funcționale, este esențială o reformă profundă a SRI și SIE, dar și a sistemului judiciar. Câteva direcții esențiale pentru reformă ar putea include transparența decizională pentru ca deciziile care afectează securitatea națională ar trebui să fie justificate public, într-o manieră care să fie accesibilă și înțeleasă de către toată lumea și implicarea societății civile prin colaborarea cu organizații non-guvernamentale și cu experți în drepturile omului și în securitate națională care ar putea ajuta la dezvoltarea unor strategii mai eficiente pentru protejarea democrației.

România se află într-un moment decisiv, în care alegerea făcută de cetățeni în 2024 va influența profund viitorul democrației din țară. Întrebările legate de eficiența SRI și SIE, de utilizarea abuzivă a puterii și de complicitatea în sistemul judiciar trebuie să fie discutate public și onest, căci înțelegerea acestor chestiuni complexe poate ajuta la restabilirea încrederii în instituțiile care ar trebui să ne protejeze drepturile și libertățile.

Numai printr-o reformare reală și printr-o asumare a responsabilităților, SRI și SIE pot reînnoi legătura cu cetățenii, demonstrând că sunt angajate în apărarea valorilor democratice, nu în compromiterea lor. Fără această schimbare, perspectiva unei justiții în care ADEVĂRUL este mai mult decât o noțiune de conveniență rămâne o utopie, întărind convingerea că suntem încă departe de a trăi într-o societate cu adevărat justă și democratică.

Suspendarea alegerilor prezidențiale este un avertisment sever că democrația noastră este fragilă și supusă riscurilor, și că doar prin acțiuni decisive, responsabilitate și transparență putem restabili încrederea cetățenilor în procesul electoral și în valorile democratice pe care le prețuim. Securitatea cibernetică nu mai este doar un atu strategic, ci o necesitate fundamentală în era digitală, iar România are datoria de a acționa rapid, eficient și coordonat pentru a asigura un viitor mai sigur și mai protejat pentru toți cetățenii săi.