Amza Pellea, un talent înnăscut care a cucerit inimile românilor, o stea a scenei românești care a strălucit prea puțin
Astăzi, 12 decembrie, comemorăm 41 de ani de la plecarea dintre noi a inegalabilului Amza Pellea, un actor care a redefinit măiestria artistică și a devenit un simbol al culturii românești. Prin talentul său remarcabil, farmecul personal și capacitatea unică de a aduce la viață personaje care reflectă esența spiritului românesc, Amza Pellea a lăsat o moștenire nepieritoare. Versatilitatea sa, de la interpretări dramatice în roluri istorice grandioase, precum Mihai Viteazul, până la comediile savuroase care l-au consacrat prin inconfundabilul Nea Mărin, îl plasează printre cei mai îndrăgiți artiști ai tuturor timpurilor. Fiecare rol al său a fost un testament al pasiunii și dedicației pentru arta spectacolului, iar amintirea sa continuă să inspire generații întregi. Amza Pellea, unul dintre cei mai îndrăgiți actori români, a lăsat o amprentă de neșters în cultura națională, în ciuda vieții sale prea scurte.
Născut la 7 aprilie 1931 la Băilești, Dolj, Amza Pellea a demonstrat de timpuriu un talent remarcabil pentru artele spectacolului. Parcursul său artistic a fost unul neconvențional. Deși inițial a urmat o școală cu specializarea electrotehnică, pasiunea pentru actorie l-a condus spre Institutul de Cinematografie din București, unde admiterea sa pare desprinsă dintr-una din propriile sale povești umoristice – o întâmplare fortuită care i-a schimbat destinul. Darul său natural de a spune glume Amza Pellea punea bazele personajelor care aveau să-l consacre mai târziu. Destinul i-a surâs când un coleg de cămin, care lucra la radio, i-a propus să-și spună monoloagele la microfon. Cu modestie, actorul mărturisea că a acceptat cu ”inima îndoită”, neștiind dacă umorul său va avea același impact într-un cadru mai larg. Succesul a fost însă instantaneu, iar scrisorile de la ascultători au curs. Așa s-a născut ideea emisiunilor TV care l-au făcut celebru.
Cariera sa în teatru a fost impresionantă, jucând pe scenele unor instituții prestigioase precum Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde a interpretat o gamă largă de roluri, de la clasici precum Shakespeare, Cehov și Brecht, până la dramaturgi români contemporani, cu roluri ca Horatio în ”Hamlet”, Platonov în ”Un Hamlet de provincie”, și Vlad Țepeș în ”A treia țeapă” de Marin Sorescu. În cinematografie, Amza Pellea a excelat atât în roluri istorice monumentale (Mihai Viteazul, Decebal), cât și în comedii memorabile (Nea Mărin), versatilitatea sa a fiind recunoscută internațional prin decernarea premiului de interpretare masculină la Festivalul de Film de la Moscova în 1977 pentru una dintre cele mai apreciate performanțe ale sale a fost în filmul ”Osânda” (1976).
Însă poate cel mai mare impact l-a avut prin aparițiile sale la televiziune. Personajele sale emblematice, Nea Mărin, Veta și ceilalți, nu erau simple creații, ci omagii aduse propriei familii și comunități. Nea Mărin, de exemplu, era inspirat de un unchi ”foarte vesel” al actorului, dispărut pe front. Personajul ”Nea Mărin” a devenit un simbol al umorului românesc, o întruchipare comică a spiritului oltenesc – isteț, ironic și plin de farmec, personaj care a demonstrat abilitățile sale extraordinare în comedie, completând paleta sa artistică deja impresionantă.
Pe lângă activitatea sa scenică și cinematografică, Amza Pellea a fost și profesor la IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică), contribuind la formarea noilor generații de actori. De asemenea, a ocupat pentru o perioadă funcția de director al Teatrului Național din Craiova.
Prezența marelui actor în programele de Revelion era așteptată cu nerăbdare de întreaga țară. Mai mult, prin scheciurile sale subtil subversive, Amza Pellea a oferit un strop de alinare și umor într-o perioadă întunecată a istoriei României.
Dincolo de cariera sa strălucită, Amza Pellea a fost un om de o sensibilitate deosebită, poezia dedicată fiicei sale, Oana, la nașterea acesteia, ne dezvăluie un tată iubitor și un suflet de poet.
Amza Pellea nu a fost doar un talent, ci și un mentor. Povestea nepotului său, care visă să devină actor, ilustrează perfect spiritul său deschis și încurajator. Cu o replică memorabilă – ”Cin’ te ține, mă? Te țin eu să nu te faci actor?” – Pellea a deschis ușa unei noi generații de artiști.
Decesul său prematur la doar 52 de ani, pe 12 decembrie 1983, a lăsat un gol imens în cultura română. În memoria sa, Teatrul Național din Craiova, unde a fost director pentru o perioadă, organizează anual Festivalul Internațional ”Zilele Amza Pellea”, un eveniment care aduce împreună artiști din întreaga lume și celebrează moștenirea marelui actor.
Fiica sa, Oana Pellea, ea însăși o actriță renumită, continuă să onoreze memoria tatălui său prin propria carieră artistică și prin diverse inițiative culturale care îi poartă numele.
Amza Pellea reprezintă un reper în cultura populară românească, un artist care a știut să transforme specificul local într-un limbaj universal al umorului. Talentul său înnăscut, combinat cu dragostea pentru rădăcinile sale olteneşti, a dat naștere unor personaje și momente care continuă să aducă zâmbete pe fețele românilor, chiar și acum, la mulți ani după dispariția sa, căci Amza nu a fost doar un actor, ci un adevărat fenomen cultural care a marcat o epocă și care continuă să inspire și astăzi.
La aproape 41 de ani de la dispariția sa, Amza Pellea rămâne o figură iubită și respectată în cultura română. Rolurile sale continuă să fie studiate și apreciate, iar impactul său asupra teatrului și filmului românesc este încă resimțit. Prin talentul, dedicarea și versatilitatea sa, Amza Pellea a stabilit un standard de excelență în arta actoricească, lăsând în urmă o moștenire care continuă să inspire și să încânte generații întregi de români. Amza Pellea rămâne un exemplu de talent autentic, versatilitate artistică și curaj în fața adversităților. Prin umorul său înțelept și rolurile sale memorabile, el a capturat esența spiritului românesc, oferind publicului atât divertisment, cât și o oglindă în care să se recunoască și să se înțeleagă mai bine. Deși stins prea devreme, Amza Pellea continuă să strălucească în pantheonul culturii românești, un reper de necontestat al artei actoricești naționale.
Marele actor însuși, într-un moment de reflecție asupra vieții și carierei sale, spunea „Dacă râde un copil, un bătrân și un om în toată firea la aceeași glumă, atunci pot spune că mi-am făcut meseria.”, cuvinte simple, dar profunde, care cuprind esența a ceea ce Amza Pellea a însemnat pentru cultura românească, o punte între generații, o sursă de bucurie și un exemplu de autenticitate. Deși viața sa a fost prea scurtă, impactul său continuă să dăinuie, iar numele său rămâne sinonim cu excelența și sufletul teatrului și filmului românesc.