În majoritatea satelor din România, care se bucură de o aşezare pitorească, timpul şi viaţa au alte unităţi de măsură şi alte reguli. Timpul pare că stă pe loc şi are o infinită răbdare pentru ca toate să se aşeze în ritmul naturii şi al vieţii.  Lucian Blaga spunea „eu cred că veșnicia s-a născut la sat”, iar multe dintre satele româneşti continuă să ne confirme spusele marelui poet. Sufletul satului are ritmul pământului care îl preia pe cel al cosmosului întreg, al armoniei definite de Leibniz ca recuperare a unității din diversitate. Satul românesc a rămas un loc privilegiat unde, spunea țăranul cu smerenie, „ne-a lăsat Dumnezeu”, anume ca…