Consecințele politizării la Opera Națională București (I)

Scriam, în urmă cu puțin timp, despre haosul creat de deciziile arbitrare ale unui manager care a înţeles să facă din Opera Naţională Bucureşti un loc pentru satisfacerea unor interese personale, aruncând în derizoriu şi prestigiul instituţiei şi talentul unor artişti de renume care s-au bucurat de-a lungul timpului de apreciere internaţională.

Situaţia care există la Opera Naţională Bucureşti este unul dintre sutele de exemple ce pot fi aduse în discuţie atunci când este vorba despre rezultatul numirilor politice la conducerea unor instituţii publice. Depolitizarea este un cuvânt important pentru mulţi dintre noi…, este greu de suportat de către politicieni şi mult visat de către cetăţenii care în ultima vreme au înţeles ce repercursiuni poate avea pe termen lung acest mod de existenţă a instituţiilor publice. Măsurile luate în perioada stării de urgenţă şi, ulterior, în starea de alertă de către managerii al căror criteriu de numire a fost doar cel al afinităţilior politice au scos la iveală faptul că politizarea reprezintă, în continuare, un factor de regres socio-cultural.

Contracte semnate în parcare, o nouă punere în practică a legislației?

După încetarea stării de urgenţă şi odată cu instituirea stării de alertă, managerul Operei Naţionale Bucureşti a decis să păstreze instituţia închisă, în ciuda insistenţelor artiştilor de a-şi relua cel puţin programul de studiu. În urma discuţiilor iniţiate în două şedinţe ale Consiliului Administrativ, s-a decis semnarea unor acte adiţionale de către toţi angajaţii, pentru desfăşurarea muncii la domiciliu. La data de 27.05.2020, şefii de compartimente au primit un email prin care li se cerea, în mod imperativ, să inițieze o procedură prin care angajaţii din subordinea lor să fie chemați în parcarea operei şi să semneze, retroactiv, actele adiționale, care ar fi trebuit să intre în vigoare începând cu data de 15 mai.

Pe lângă exprimarea dezlânată, cuvintele scrise greșit şi lipsa diacriticelor care fac din acest email un text cu un conţinut bizar, lucrul care merită întreaga atenţie este felul în care a înţeles managerul, Fănel Ignat, să aplice dispoziţiile din Codul Muncii. Aşa cum rezultă din dispoziţiile textelor de lege din Codul Muncii, aplicabile în speţa de faţă, semnarea în data de 29.05.2020 a unui act adiţional privind schimbarea unui element din contractul individual de muncă care îşi produsese efectele începând cu data de 15.05.2020 reprezintă o încălcare a legislaţiei în vigoare şi, implicit, un abuz al domnului manager.

Conform articolului 8 din Codul Muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe, iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa reciproc în condițiile legii.

Din punctul de vedere al managerului Operei Naționale București, informarea și semnarea contractelor adiționale se pot face, retroactiv, după bunul plac.

Acesta este numai un exemplu al felului discreţionar în care directorul a înţeles să conducă o instituţie de prestigiu precum Opera Naţională din Bucureşti. „Roadele” politizării sunt însă nenumărate și hidoase. Cu atît mai mult, ele sunt argumente că poltizarea insitutțiilor de cultură trebuie să înceteze. Poate află acum și politicienii romani ce spunea Albert Camus: ”Fără cultură şi relativa libertate pe care o implică, societatea, chiar dacă pare perfectă, nu este decât o junglă”.