Analize

Somnul rațiunii pe timp de război naște monștri solidari

„Sleepy Joe” a ațipit la masa tratativelor și în cădere liberă s-a agățat de fața de masă doborând  mise-en-place-ul.

Somnul rațiunii naște monștri este o expresie pe care ne place să o folosim de fiecare dată când ne confruntăm cu degringolada Eului Mental al unor conducători. Expresia aceasta mult îndrăgită este de fapt numele unei gravuri aparținând pictorului spaniol, Francisco Goya, din secolul al XVII-lea.

Gravura artistului spaniol prezintă un bărbat adormit cu capul pe o masă, în spatele său fiind reprezentate gândurile care capătă forma unor pisici negre, lilieci, bufnițe și a altor creaturi înspăimântătoare și care acoperă cerul cu prezeța lor mefistofelică.

Somnul rațiunii a dat naștere războaielor mondiale, gulagurilor sovietice și est-europene, lagărelor naziste, holodomoroului sau holocaustului.

Noosfera este un concept filozofic dezvoltat și popularizat de biogeochimistul sovietic ruso-ucrainean Vladimir Vernadsky și de filozoful și preotul iezuit francez Pierre Teilhard de Chardin. Vernadsky a definit noosfera ca noua stare a biosferei și a descris-o drept „sfera rațiunii” planetară. Noosfera reprezintă cel mai înalt stadiu al dezvoltării biosferice, factorul său definitoriu fiind dezvoltarea activităților raționale ale omenirii.

Unul dintre aspectele originale ale conceptului de noosferă se referă la evoluție. Henri Bergson, cu a sa L’évolution créatrice (1907), a fost unul dintre primii care au avansat ideea că evoluția este „creativă” și nu poate fi neapărat explicată numai prin selecția naturală darwiniană, printr-o forță vitală constantă care animă viața și leagă fundamental mintea și trupul, idee care se opune dualismului lui René Descartes. În 1923, C. Lloyd Morgan a dus această lucrare mai departe, elaborând o „evoluție emergentă” care ar putea explica creșterea complexității (inclusiv evoluția minții). Morgan a descoperit că multe dintre cele mai interesante schimbări ale viețuitoarelor au fost în mare parte discontinue cu evoluția trecută. Prin urmare, aceste viețuitoare nu au evoluat neapărat printr-un proces gradual de selecție naturală. Mai degrabă, a postulat el, procesul de evoluție experimentează salturi de complexitate (cum ar fi apariția unui univers auto-reflexiv sau a noosferei), într-un fel de echilibru punctat calitativ. În cele din urmă, complexitatea culturilor umane, în special a limbajului, a facilitat o accelerare a evoluției în care evoluția culturală are loc mai rapid decât evoluția biologică. Înțelegerea recentă a ecosistemelor umane și a impactului uman asupra biosferei au condus la o legătură între noțiunea de durabilitate cu „co-evoluția” și armonizarea evoluției culturale și biologice.

Somnul rațiunii a fost premeditat în ultimele decenii tocmai de un neobosit băgat al bățului printre gard. Omul nu este o rațiune independentă, superioară, în stare să obțină adevărul și virtutea doar prin efortul ei propriu. El este o simplă forță de același ordin ca și celalte forțe. El își primește de la împrejurări mărimea și direcția.

Mandatul lui Biden la Casa Albă a început cu un dezastru pe toate planurile. Cu siguranță, și acest lucru a fost afirmat chiar de către Donald Trump, astăzi nu vedeam dezastrul din Ucraina dacă Trump ar fi câștigat cel de-al doilea mandat.

Sancțiunile impuse Rusiei fac parte dintr-un lung somn al rațiunii pe care România s-a grăbit să-l aplaude și să-l implementeze. Blocarea conturilor bancare sau confiscarea averilor unor oligarhi ruși fără un proces vor avea urmări grave despre care nimeni nu vorbește. România a creat precedentul acesta al execuțiilor fără procese prin executarea soților Ceaușescu, plecând în 1989 cu dezideratul unui stat de drept, clădit pe execuții publice, televizate.

Au fost demarate sancțiuni împotriva lui Putin, pe care le-am înțeles și pe care liderul de la Kremlin cu siguranță le-a prevăzut, însă pedepsirea în bloc a cetățenilor ruși, a sportivilor, scriitorilor și artiștilor sunt o dovadă a faptului că războiul a întunecat mințile pe care mulți le-au considerat luminate și cărora le-a fost dat girul de a fi conducători. O știre publicată de agenția italiană ANSA informa că: “Universitatea Bicocca din Milano a suspendat, în contextul invaziei din Ucraina, un curs despre Feodor Dostoievski, susținut de cadrul universitar Paolo Nori, fiind nevoită să-l reintroducă, după proteste masive pe rețelele sociale. Într-un comentariu, Paolo Nori  spunea că în Italia a devenit azi o vină nu doar să fii un rus în viață, ci și să fii un rus mort! Ne amintim cu toții durerea cu care ne-au fost relatate experiențele holocaustului, însă, cu toate acestea, nimeni nu a aruncat cu pietre în sportivii germani și nu s-au ars în piața publică, cărțile lui Goethe.

Președintele Iohannis, cel mai probabil, este recunoscător momentului pentru că are posibilitatea de a intra pe ușa din spate a istoriei și, cu siguranță, nu și-ar fi imaginat că poate rămâne peste veacuri în manualele de istorie ca fiind președintele României care a avut luări de poziție împotriva Rusiei în primăvara anului 2022.

Dacă ar fi să ne uităm la declarațiile lui Iohannis și la cele ale lui Viktor Orban, cel mai probabil ne vom întreba dacă nu cumva fac parte din două lumi diferite. Cu toate acestea, sunt două țări foarte apropiate de zona de conflict și care sunt nevoite la acest moment să gestioneze situații asemănătoare.

„Sancţiunile au un preţ pentru că sunt o armă cu două tăişuri şi noi vom plăti acest preţ în scurt timp”, a spus Orban într-un interviu, adăugând că guvernul ungar lucrează în vederea diminuării pagubelor directe cauzate de măsurile adoptate împotriva Rusiei. Premierul maghiar a adăugat însă că nu trebuie tăiate relaţiile cu Rusia şi în plan energetic. El a asigurat că securitatea Ungariei este „solidă ca betonul” şi această ţară îşi poate asigura securitatea chiar fără ajutorul aliaţilor, menţionând că „se poate produce un dezastru doar dacă ne pierdem minţile şi ne implicăm în război”. „Nicio NATO nu ne poate apăra de propria prostie”, a spus premierul ungar.

Pe de altă parte, Iohannis declara: În cazul nostru, evident, trebuie să avem grijă ca aceste prețuri să nu sufoce economia românească. Și, da, avem nevoie de o abordare pe termen lung. Este clar, și subliniez, este clar că dependența Uniunii Europene de gazul rusesc trebuie terminată! Este nevoie să insistăm mai mult și mai bine pe surse energetice alternative, și am găsit înțelegere totală când am spus că, pentru România, decizia este clară, trebuie să trecem spre independență energetică prin investiții în regenerabile și în sectorul nuclear civil.”

Este inutil să vă reamintesc faptul că Iohannis a subliniat mândru și silabisind, așa cum îi stă bine unui sas, TER-MI-NA-TĂ.  În fața dnei Ursula von der Leyen a găsit toate resursele pentru a vorbi despre surse energetice alternative și despre independență energetică. Până una-alta, românii cu sau fără războiul din Ucraina, s-au confruntat deja de câteva luni cu prețuri din ce în ce mai mari în magazine și cu facturi uriașe la gaze și la energie electrică, iar despre aceste lucruri Iohannis nu vorbește nimic. Sistemul de sănătate este pus pe butuci, economia distrusă, populația îmbătrânită, cât despre exodul românilor în străinatate la cules de sparanghel, nu se grăbește să-l deplângă.

În contexul războiului din Ucraina, Beijingul a refuzat să condamne această invazie și a criticat în mod repetat ceea ce descrie drept sancțiuni ilegale și unilaterale.

„În ceea ce privește sancțiunile financiare, noi nu le aprobăm, mai ales sancțiunile lansate unilateral, deoarece ele nu funcționează bine și nu au temei legal”, a declarat miercuri Guo Shuqing, președintele Comisiei de Reglementare a Sectorului Bancar și Asigurărilor. Noi nu vom participa la astfel de sancțiuni. Vom continua să menținem relații economice și comerciale normale cu părțile relevante”.

Trebuie amintit că schimburile comerciale dintre cele două țări au crescut cu 35,9% anul trecut, ajungând la un nivel record de 146,9 miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale publicate de China. Rusia este un exportator major de petrol, gaze naturale, cărbuni și utilaje agricole pentru China, cu care are un excedent comercial.

Până una-alta, China este departe ca teritoriu, dar foarte prezentă și pe piețele noastre, în contextul în care facturile la energie și gaz au început de mai multe luni să ne sufoce, produsele din China devind din ce în ce mai mult o alternativă pentru mulți români. Ceea ce mă neliniștește este faptul că suntem conduși de niște politicieni în mintea cărora, la fel ca în gravura lui Goya, au apărut demonii iraționalului și ai dorinței de a face pe plac unor interese străine românilor. Diferența de discurs  dintre Viktor Orban și Iohannis mă face din ce în ce mai mult să cred că suntem gata să ne ducem pe copcă cu toții din dorința unora de a băga capul în poza marilor interese, doar pentru a fi pomeniți în cărțile de istorie la un moment dat.

Despre război s-au scris multe, iar această sfială a marilor puteri de a recunoaște iminența lui este de natură să ridice multe întrebări cu privire la luciditatea celor care ne conduc. Cheltuielile militare au ajuns la nivel global la 1.822 de miliarde de dolari în 2018, potrivit raportului anual publical de Institutul pentru Cercetare în domeniul Păcii (SIPRI) din Stockholm. Se vorbea de o creştere de 2,6% faţă de anul precedent.

SUA conducea clasamentul statelor cu cele mai ridicate cheltuieli pentru apărare, înregistrând o creştere de 4,6% faţă de 2017. Cercetătorul Nan Tian de la SIPRI a declarat pentru DW că este vorba de prima creştere de aceste dimensiuni din „ultimii şapte ani” şi că se estima o creştere considerabilă în deceniile următoare.

„Americanii au început să implementeze un nou program de modernizare a armatei care va începe în 2019 sau 2020”, explică Nan Tian, care conduce proiectul SIPRI privind cheltuielile militare. „Costurile pentru acesta vor ajunge cam pe la 1,8 miliarde de dolari în cursul următorilor 20 de ani. E o sumă foarte mare, alocată pentru diverse arme, de la cele convenţionale la cele nucleare.”

Același raport arăta că Rusia, una dintre ţările cu cele mai ridicate cheltuieli militare, se afla, de pe locul patru, pe locul şase la nivel mondial în clasamentul SIPRI pe 2018. „E vorba de o scădere de 3,5 la sută în 2018, la care s-a ajuns însă din cauza inflaţiei (din Rusia)”, spunea Nan Tian de la SIPRI. „La nivel nominal, cheltuielile au rămas constante între 2017 şi 2018.”

Tot ce vă pot spune este că vin vremuri grele în care ar trebui să învățăm să trăim uniți și animați de interesele naționale și să renunțăm la dorința de a intra cu orice preț pe ușa din dos a istoriei, pentru a nu risca să pierim sub stindardul unor interese care ne sunt străine.

Facebook Comments Box
Arată-ne că ți-a plăcut ce ai citit!. Dă-ne un SHARE și un LIKE! Mulțumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *