Femeia – între emancipare și civilizație de fațadă
Așa cum știm cu toții, omenirea a trecut prin perioade mai bune sau mai puțin bune. Ne-a fost dat să vedem, să facem și să spunem multe. În fiecare moment al existenței noastre trebuie să înțelegem că dragostea și respectul pentru femei nu sunt o opțiune, ci o obligație pe care o avem pentru ca întreaga omenire să meargă mai departe pe un drum pe care putem vorbi despre evoluție.
”Educi un bărbat, educi un bărbat. Educi o femeie, educi o întreagă generație” spunea un renumit lider american, Brigham Young.
Cea mai importantă femeie din viața unui bărbat este prima femeie din viața sa – adică mama.
Cea mai importantă femeie din viața unei femei este prima femeie din viața sa – adică mama.
Mama este începutul simțirii și gândirii oricărui copil – fată sau băiat, iar femeia, în general, este barometrul civilizației.
François Marie Charles Fourier, filosof francez și un influent gânditor este primul căruia i se atribuie bazele feminismului, în 1873. Unele dintre opiniile sociale și morale ale lui Fourier, considerate a fi radicale în timpul vieții sale, au devenit gândirea dominantă în societatea modernă. Părerile și propunerile sociale ale lui Fourier au inspirat o întreagă mișcare de comunități. Fourier a inspirat mai târziu o gamă diversă de gânditori și scriitori revoluționari.
Fourier a caracterizat sărăcia (nu inegalitatea) drept principala cauză a dezordinii în societate. Disprețul lui Fourier față de gânditorii și ideologiile respectabile ale epocii sale a fost atât de intens încât a folosit întotdeauna termenii de filosof și civilizație într-un sens peiorativ. În lexicul său, civilizația era o ordine depravată, un sinonim pentru perfidie și constrângere… Atacul lui Fourier asupra civilizației avea calități care nu se regăsesc în scrierile vreunui alt critic social al timpului său.
Iată ce spunea Fourier în secolul al XIX-lea, referindu-se la rolul femeii în societate: Pe umerii femeilor apasă civilizaţia; era aşadar firesc ca femeile să o atace. Ce viaţă duc ele astăzi? Ele nu trăiesc decât din privaţiuni, chiar şi în industrie, unde bărbatul a acaparat până şi măruntele ocupaţii din croitorie, în timp ce se pot vedea femei chinuindu-se cu muncile grele ale câmpului. Nu este oare scandalos să vezi atleţi de treizeci de ani ghemuiţi în faţa unui birou şi plimbând cu braţe păroase o ceaşcă de cafea, ca şi când ar lipsi femeile şi copiii pentru a se ocupa de măruntele ocupaţii ale biroului şi gospodăriei?
Privind astăzi în jurul nostru vedem aceeași realitate pe care Fourier a blamat-o și pe care ar fi vrut-o schimbată. Astăzi, în secolul XXI, femeile duc cea mai grea povară a unei civilizații autoproclamate, false și ipocrite. Sub masca civilizației și a emancipării, diferența dintre o femeie de acum și una din antichitate a ajuns să constea în faptul că, cea dintâi, pe lângă toate treburile impuse, mai trebuie să și muncească pentru a întreține familia alături de bărbat, iar în acest vârtej de civilizație, femeia a uitat să mai fie ea însăși, cu vulnerabilități și cu temeri, cu vise și idealuri.
Nu există nimic mai rar și nici mai frumos decât o femeie care este pur și simplu ea însăși, confortabilă cu ea însăși în imperfecțiunea-i perfectă. Această imperfectiune perfectă ne poate garanta că întreaga omenire va învăța la un moment dat lecția toleranței și a curajului de a privi realitatea ca pe un ideal și idealul ca pe o realitate…. și câte realități pot descrie privirea sau oftatul unei femei!!! ….
Astăzi, când scriu aceste rânduri, privirile a milioane de femei vorbesc despre teama războiului, despre teama zilei de mâine, despre teama de a fi ele însele și despre teama de a visa, iar pentru noi toți, acesta ar trebui să fie un barometru de care avem nevoie în fiecare clipă pentru a înțelege cât putem sau nu vorbi despre civilizație și evoluție umană.