Călcâiul de fier al lui Werner

Teoretic, trăim într-o eră în care nevoile primare precum hrana, securitatea, apartenenţa ne sunt satisfăcute. Nu trebuie să alergăm după hrană prin păduri, ne simţim în siguranţă pe stradă, în casă, suntem înconjuraţi de semenii noştri care ne acordă sprijinul de care avem nevoie.

Cu alte cuvinte, avem toate elementele pentru a crea cea mai bună versiune a noastră şi a existenţei noastre, căci, la prima vedere, trăim în cea mai liniştită perioadă a omenirii. Machiavelli spunea că „natura i-a format pe oameni ca ei să-şi dorească multe lucruri, dar să nu fie capabili să aibă cât îşi doresc, astfel încât dorinţa fiind întotdeauna mai mare decât putinţa, ei sunt nemulţumiţi încontinuu pentru ceea ce au, şi bucuria lor e mică„.

Numai că, dacă ar fi să judecăm după realitatea politică românească, toate aserţiunile cu privire la evoluţia şi specificitatea rasei umane sunt anulate.

Deşi secolul 21 este unul liniştit, pentru aproape întreaga planetă, pentru România, membră a UE de mai bine de un deceniu, nevoia de hrană, de apartenenţă, igienă şi siguranţă a rămas încă la un nivel minim de satisfacţie (nu există riscul să fim tâlhăriţi la fiecare colţ de stradă, dar, dacă am suferit un banal accident casnic, avem toate şansele să ne găsim sfârşitul într-un focar de infecţie numit „spital”, şcoala a rămas un vis frumos pentru foarte mulţi copii din mediul rural etc).

Şi, parcă, realitatea românească vine să contrazică acea natură despre care vorbeşte Machiavelli, căci parcă românului nu i-a fost dat să-şi dorească multe. Poate aşa se explică şi resemnarea mioritică şi continua fericire în austeritate, în haos legislativ, în incompetenţă politică şi instituţională.

„Oamenii îşi schimbă bucuros stăpânirea în credinţa că vor avea alta mai bună, ceea ce îi face să ridice armele împotriva celui care domneşte asupra lor; dar se înşală, pentru că experienţa le arată apoi că starea lor a devenit, de fapt, mai rea. Mulţimea incultă se ia după aparenţe, iar lumea constă, în majoritate, în inculţi” spunea Niccolo Machiavelli într-un panseu şi se pare că la momentul actual acest panseu păstrează prospeţimea unui ghiocel de primăvară, însă cu toate schimbările care ne-au trecut prin minte şi cu toate experienţele mai puţin fericite de care a avut parte poporul român, se pare că există doar DOUĂ CONSTANTE în politica românească: PROSTIA ŞI CĂLCÂIUL DE FIER ALE LUI WERNER!