Craiul Moţilor – Avram Iancu, apărătorul idealului naţional, aniversat la 197 de ani de la naștere

La 197 de ani trecuți de la naștere, Craiul Moților și al Munților – Avram Iancu a fost aniversat în localitatea hunedoreană, Brad, o frumoasă citadelă a aurului, a culturii și a istoriei. Evenimentul a fost organizat de președintele Societății Cultural Patriotice ”Avram Iancu” din România- Filiala Brad, Iuga Nicolae.

La manifestările de la Brad, au participat numeroşi moţi, locuitori ai Bradului, dar și personalități precum Florin Oprișa, viceprimarul municipiului Brad; profesor Tiberiu Groza, președintele societății naționale Avram Iancu; dr. inginer Dan M. Costescu, fost ministru al transporturilor; dr. inginer Ioan Ovidiu Muntean, fost ministru al telecomunicatiilor; Viorel Ianc, președinte filiala Avram Iancu din Beiuș; Vasile Cristi Cristescu, director general al revistei Valahia – Dacia Nemuritoare; prof. Ciprian Demeter, jurnalist Cotidianul București; Lucian Curelariu, fotoreporter; av. Dorel Neamțu, ziarist, Petroșani; prof. Nicolae Rusalin Sicoe, director școala Ciuruleasa, președinte filiala ”Avram Iancu” Ciuruleasa, jud. Alba; primarul localității Vata de Jos Ioan Liviu Linta, secretarul filialei; ing. Gheorghe Hocevar, director general Atelierele Centrale Criscior.

Manifestările comemorative au început la ora 12:00, cu slujba religioasă oficiată de cucernicii părinţi Stan Gheorghe, Gabor Florin și Rus Radu, urmată de evocarea istorică și rolul important a lui Avram Iancu. Cinstirea eroului națiunii române, Avram Iancu a continuat cu un scurt program artistic. Şi-au adus aportul în acest sens, brădeanca Banciu Monica, absolventă a Școlii populare de artă Deva, eleva Şcolii Mircea Sântimbreanu Brad, Oana Rus, Taraful Vata –Junior.

Octavian Goga, la funeraliile Iancului, rostea alesele cuvinte ce se cer a vedea mereu lumina tiparului:

„Ardealul, o mie de ani și-a muiat deznădejdea în jale și s-a mângâiat cu visul. De două ori el totuși a lovit cu sete crâncenă și cu avânt infricoșat, dospit de impulsuri seculare. În amândouă rândurile lovitura lui a pornit din același loc care prin vitejie legendară a răscumpărat aureola bărbăției îngropate și a dat unui popor oropsit unica zestre de înălțare morală. Acest loc este țara Moților, iar cele două inimi mari sunt Horea și Avram Iancu”.

”Crăişorul munţilor” născut într-o familie bogată  era considerat un revoluţionar prin excelenţă, exponentul celor mulţi şi ”năcăjiţi”.

Avram Iancu a început școala la Vidra, în casa învăţătorului Mihai Gomboş. La 10 ani pleacă la Şcoala din Câmpeni, iar la 13 ani începe cursurile gimnaziului catolic de la Zlatna, apărând în scriptele gimnaziului ca romano-catolic. Cert este că din 1841 îşi continuă studiile la un liceu catolic din Cluj, iar apoi de la 18 ani se înscrie la Facultatea de Drept din Cluj unde în timpul studiilor a ajuns cancelist, un fel de funcţionar la instanţa de judecată de la Târgu Mureş, o instanţă superioară în Transilvania acelor vremuri. În anul 1848, Avram Iancu, viitorul revoluţionar devine avocat cu acte în regulă, la vârsta de 24 de ani.

Era considerat de către autorităţi ca fiind periculos şi, în general, era cunoscut pentru discursurile sale înflăcărate, naţionaliste. Susţinea cu tărie drepturile românilor din Transilvania şi era adeptul revoluţiei. În mai 1848 pe Câmpia Blajului le spune ţăranilor adunaţi ”Uitaţi-vă pe câmp, românilor, suntem mulţi, ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari, că Dumnezeu e cu noi!”. Avram Iancu era un intelectual prin formaţie, însă credea mai mult în forţa sabiei decât a diplomaţiei.  ”Românul nu cerşeşte libertatea de la unguri. Naţiunea română e destul de tare ca să-şi cucerească libertatea prin luptă“, îi spunea Avram Iancu unui funcţionar ungur.

Demersul său va fi de fapt, nu o revoluţie ci o contrarevoluţie. După ce autorităţile habsburgice au refuzat să dea curs cererilor românilor adunaţi la Blaj în mai 1848, Avram Iancu a început să-şi organizeze miliţiile, formate din moţi înarmaţi. Contextul istoric era cel al izbucnirii revoluţiei maghiare de autodeterminare a lui Lajos Kossuth, în cadrul Imperiului Habsburgic, iar Avram Iancu îşi va alege uşor tabăra, alăturându-se austriecilor contra ungurilor, deoarece aceștia din urmă doreau anexarea Transilvaniei, iar austriecii promiteau recunoaşterea naţiunii române.

Cu toate că avea o pregătire juridică, mai multe cadre militare susţin că Avram Iancu avea și un deosebit talent de organizator și comandant al armatei, trupele sale formate din moţi impresionând prin viteza de deplasare, dar mai ales prin tacticile de guerrilă. Talentul său militar reiese din faptul că utiliza condițiile naturale montane și căile importante de acces pe care le foloseau adversarii, blocând toate căile de comunicații prin baricade din copaci tăiați și bolovani, instalând servicii de cercetare și alarmare la punctele obligatorii de trecere, oferind, astfel, avantaj armatei sale care era inferioară din punct de vedere al dotării cu arme și al pregătirii.

Poporul i-a atribuit puteri supraomenești, astfel, un ofițer maghiar din subordinea colonelului Kemeny Farkas relatează: ,,Moții considerau ordinele sale de sfinte, inviolabile și strâns obligatorii. El știa să provoace, să stimuleze și să întrețină necontenit simțămintele legăturii puternice și ale iubirii prin fapte pururea noi. Poporul său pătruns de zel religios, îl considera trimis de la Dumnezeu. De aceea se temeau de el, în respectau și îl iubeau”.

Totodată Avram Iancu afirma în testamentul său că ”Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea fericită”.

Astăzi, când îl comemorăm pe Avram Iancu, naţiunea română este fericită că se poate lăuda cu faptul că din mijlocul său s-a ridicat un lider de talia şi forţa Crăişorului, însă ne dorim cu toţii lideri contemporani care să rezoneze cu realităţile politice şi sociale actuale. Pentru naţiunea română, Avram Iancu este un simbol căruia îi suntem datori cu secole de recunoştinţă.

Ciprian Demeter