În urmă cu un an, spuneam că la porţile Europei se găseşte un dar otrăvit îmbrăcat în haina toleranţei şi a umanităţii, un dar care odată deschis va produce consecinţe nebănuite sub aspect social şi economic. Am spus în nenumărate rânduri, şi voi spune de câte ori va fi nevoie, că Uniunea Europeană nu este cu nimic mai departe de construcţia nazistă a Germaniei lui Hitler, iar la baza acestei construcţii stau experimentele politice şi sociale ale unor frustraţi care şi-au fixat ca unic scop să-şi construiască prosperitarea şi fericirea, pe neputinţa, bunul simţ şi nefericirea altor popoare. În anul 2008, apărea romanul lui Paul de Sutter „Aceşti nebuni care…

Nu știu ce blestem s-a abătut asupra națiunii române după 1989 încoace și cum am putea îndepărta această neputință care periodic aruncă un popor ce dorește să se îndrepte către un nivel de dezvoltare socio-politică și către cristalizarea unei identități absolut necesare în contextul unui globalism care tinde să înghită fiecare secundă a existenței noastre. Alegerea unui președinte a devenit pentru români o sarcină extrem de grea și de cele mai multe ori un procedeu zadarnic, istoria recentă stând mărturie pentru faptul că intenția de vot a românilor s-a bazat fie  pe o alegere de tip sancțiune, fie  pe o alegere de tip alternativă, pentru contracara apariția unui fenomen extremist.…

Pe zi ce trece, este din ce în ce mai clar că România se află pe un drum greşit în gestionarea situaţiei create de pandemia de coronavirus. Mesajele şi cifrele liniştitoare din starea de urgenţă, au fost înlocuite de cifre alarmiste, de scenarii terifiante şi de măsuri pompieristice. Dacă până acum câteva luni priveam către Italia ca spre Infern, azi nu mai pomeneşte nimeni despre cât de afectată este Italia, iar Infernul s-a mutat în România. Zilele trecute la un post de televiziune un medic român vorbea despre situaţia unui coleg al său care fusese internat cu forţa, închis într-un salon în care nu a primit nici apă, doar pentru faptul…

”Omule, nu te mândri cu superioritatea faţă de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreţia ta, pângăreşti pământul prin existenţa ta şi îţi laşi urmele prostiei după tine – aceasta, e adevărată pentru aproape fiecare dintre noi!” – Feodor Mihailovici Dostoievski Urmele prostiei şi ale măreţiei oamenilor s-au văzut din plin de-a lungul istoriei, căci refuzăm cu orice preţ să evoluăm, deoarece într-un mod paradoxal, pacea, confortul, luxul, tehnologia, accesul la informaţie, au dăunat evoluţiei speciei umane, pentru simplul fapt că evoluţia omului este indisolubil legată de evoluţia conştiinţei sale. Nu putem vorbi despre o evoluţie a conştiinţei în mod natural, inconștient şi fără un efort susţinut, iar…

Nu l-am bănuit niciodată pe Klaus Werner de o inteligenţă sclipitoare, însă nici complet rupt de realitate nu l-am crezut! Cred că nici nu este… şi până la urmă nici nu mi-ar păsa dacă nu ar fi preşedintele României. Cu toţii am acceptat că este un tip insipid şi anost, însă cel puţin nu bea şampanie din sticlă precum Traian Băsescu şi asta a cântărit destul de mult în ochii alegătorilor în 2014. După 4 ani de mandat, Klaus Werner ne-a dovedit că nu patriotismul, nu calităţile de lider sau alte însuşiri deosebite ale oamenilor de stat, l-au mânat în lupta pentru alegerile prezidenţiale, ci doar nişte păpuşari …. nişte…

„Nu ştiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poţi, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează. Şi dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe; tristeţea metafizică e fructul devenirii. Sunt proşti…

În contextul actual al desecretizării protocoalelor, constat că Serviciul Român de Informaţii s-a ocupat de fapt de propria supremaţie instituţională şi financiară şi de căpuşarea statului de drept, în loc să se ocupe de siguranţa naţională. Sistemul s-a protejat pe el însuşi, dar nu şi pe cetăţeni. Ce anume au în comun semnatarii acestor protocoale? Slugărnicia, incompetenţa profesională, dorinţa avidă de putere cu orice preţ. Până la un punct, aceste însuşiri ale personajelor mi-ar fi cel puţin indiferente… dar când asemenea persoane se află în fruntea unor instituţii de forţă şi când din dorinţa lor nebunească de putere mai capătă o trăsătură comună, aceea de trădători, societatea trebuie să reacţioneze…

Recunosc că m-a intrigat tot timpul fatalismul mioritic al poporului român, „o monumentală lecţie de laşitate, de renunţare“, dacă ar fi să ne luăm după unii exegeţi, care ar trebui scoasă din manualele şcolare. De cele mai multe ori am privit această atitudine ca pe o trăsătură de caracter care dă un farmec  aparte românilor, însă acest sentiment dispare când constatat că românii au ajuns din ce în ce mai mult să confunde un management prost cu destinul. Acesta este şi motivul pentru care românul încă mai dă vina pe soartă în faţa unui accident rutier cauzat de craterele din asfalt, soarta agriculturii şi a aşezărilor rurale, încă mai depinde…

După declarația premierul Ungariei, Orban Viktor, care a declarat la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, că Centenarul Marii Uniri nu este pentru maghiari un moment de sărbătoare, pot afirma cu tărie că acest personaj a jignit poporul român chiar la el acasă fără ca instituțiile statului român să intervină. Acesta a mai afirmat că” România a intrat în urmă cu o sută de ani în epoca modernă. Apoi, a continuat spunând că” România modernă nu ştie de 100 de ani ce să facă cu cei peste un milion de maghiari care trăiesc aici”. Cred, domnul Viktor Orban, că noi ar trebui să vă întrebăm ce s-a întâmplat cu…

Sincer, nu mi-am închipuit vreodată că un sistem de informații extern, cu propriile mijloace, ar putea încerca destabilizarea propriei națiuni printr-o mobilizare externă a cetățenilor din afara ţării. Dar trecând peste stupoarea care mă încearcă şi în demersul firesc al oricărui cetăţean de bună-credinţă, încerc să găsesc un raționament logic al evenimentelor din 10 august 2018, atât cât se poate. După ultimele evenimente din Piața Victoriei, începem să înțelegem că, în România, cei care fac atât legea, cât și abuzurile sunt de fapt autoritățile publice care sunt plătite tot de cetățean din banul public. Serviciul de Informaţii Externe a greșit, picând în propria capcană, deoarece nicăieri în lume nu am…